Oana deVille

Intâmplător, pentru că mâncam şi aşteptam nişte ştiri de ora 17, am văzut-o şi auzit-o, pentru mai mult timp, pe Oana Zăvoranu pe un post tv. Las deoparte câmpii pe care îi bătea cu credinţa ei, cu preoţii care să nu arunce piatra, cu sexul în faţa icoanelor şi cu altele asemenea - ştiţi chestia cu diavolul teolog - şi am să mă opresc asupra unui alt aspect care m-a frapat, uimit şi ţinut atent: asemănarea ei cu Cruela de Ville (citită devil) din desenul animat "101 dalmaţieini": aceiaşi pomeţi , aceeaşi tăietură abruptă a feţei, aceeaşi tăietură a părului, aceiaşi ochelari mari, aceleaşi gesturi şi chiar aceeaşi mişcare a gurii.
Aşa că, chiar dacă remarca cu diavolul teolog părea legată doar de vorbele ei, aspectul pare că ne dezvăluie mai mult.
Din păcate, un număr mult prea mare de români se uită la astfel de specimene şi la spectacolele lor imunde cu setea dependenţei de drogul mizeriei, al sub-umanului, al scandalului. 
Marele Vrăjitor îşi trimite în lume tot mai mulţi mici vrăjitori, care să-i deraieze pe oamenii deja sau pe cale de a fi amăgiţi, înşelaţi, pierduţi.